Ann, o femeie de naționalitate americană care acum 18 ani (la vârsta de 30 de ani) a suferit un accident vascular cerebral ce a dus la o paralizie severă, face acum parte dintr-o inițiativă de cercetare între universitățile californiene UC San Francisco și UC Berkeley, care urmărește să dezvolte tehnologie AI avansată pentru simbioza creier-calculator.
După cum relatează publicația University of California San Francisco, accidentul vascular cerebral a făcut-o să-și piardă controlul asupra mușchilor, lăsând-o în imposibilitatea de a se mișca, a respira sau a vorbi.
Timp de cinci ani, a trăit cu frica de a muri în timpul somnului. În timp ce pe parcurs a făcut progrese în recâștigarea unui anumit control muscular prin terapie fizică, vorbirea a rămas un obiectiv de neatins.
Tehnologia revoluționară în care este implicată în prezent implică sinteza vorbirii și a expresiilor faciale din semnalele creierului. Această dezvoltare reprezintă o descoperire semnificativă în interfețele creier-calculator (BCI).
Spre deosebire de dispozitivul ei actual, care oferă capacități de comunicare limitate, noul sistem poate decoda rapid semnalele creierului în text într-un ritm impresionant.
Cercetătorii americani au reușit acest lucru prin implantarea de electrozi în zone specifice ale creierului femeii, legate de vorbire. Ei au colaborat cu ea pentru a antrena algoritmi de inteligență artificială (AI) cu scopul de a înțelege semnalele ei unice ale creierului asociate cu vorbirea.
În plus, a fost adoptată o abordare inovatoare prin decodificarea vorbirii în componente mai mici numite foneme, sporind precizia și viteza sistemului.
Scopul final al acestei cercetări este de a crea un sistem aprobat de FDA care poate restabili abilitățile naturale de comunicare a persoanelor cu limitări fizice severe.
Prin traducerea semnalelor creierului în vorbire și mișcări faciale, tehnologia AI își propune să ofere un mijloc de comunicare mai cuprinzător și mai independent pentru persoane precum Ann.
Acest proiect a fost transformator pentru ea, deoarece îl percepe ca pe o oportunitate de a contribui din nou la societate și de a recăpăta simțul scopului. În ciuda problemelor sale, proiectul i-a permis să trăiască mai pe deplin și să participe activ la o muncă semnificativă.
Prin această cercetare, ea își imaginează un viitor în care indivizii care se confruntă cu circumstanțe similare pot comunica mai natural și se pot angaja în acțiuni cu lumea într-un mod profund îmbunătățit.
Sursa foto: University of California San Francisco
